Poezia din a treia Cantic¿, Paradisul, ca de altfel din întreaga trilogie, e o poezie inspirat¿ de Dumnezeu, c¿ci Dante se consider¿ autorul uman al unei opere la care a fost convocat în virtutea unui excep¿ional privilegiu ¿i la care, cfr. propriilor cuvinte, au pus um¿rul ¿i cerul ¿i p¿mântul (a¿adar, prin analogie, amintind de c¿r¿ile Bibliei, ai c¿ror autori au scris sub directa inspira¿ie a Sfântului Duh). Dante este con¿tient de absoluta noutate tematic¿ ¿i stilistic¿ a Canticei ¿i afirm¿ orgolios în mai multe rânduri acest primat poetic pe care ¿i-l revendic¿ ca autor ce navigheaz¿ cu nava talentului s¿u pe o mare ce n-a fost nicicând str¿b¿tut¿ de altcineva (a se reciti începutul Cântului II). Particularitatea descrierii din Paradisul ¿i înalta implicare doctrinar¿ inclus¿ au dus la o anumit¿ dificultate a recept¿rii în rândul cititorilor din deceniile ¿i veacurile succesive.